Nici ieri nu am reuşit să-l duc pe Zamfir până la Ciucaş …
Pe drum, s-a împiedicat de … băşina-calului şi a cules o pungă. Apoi, a constatat că … mi-a pierdut lesa. Ne- am întors, vreo doi km. Apoi, a dat peste o postată cu … puzderie de chestii de-alea albe şi … am mai pierdut o oră. În raniţă avea vreo patru kile!
La Cheia, am ajuns abia pe la două. Am cârmit spre Chei, le-am admirat de sus, şi am luat-o pe … Drumul Domnilor.
Pe la patru, i s-a făcut foame. Mi-a dat şi mie ceva. Mi s-a făcut somn şi … am tras un pui zdravăn. Păzită de Prietenul meu.
Apoi, … am cârmit, iar, spre firul de apă al Pordeiului. Pe malul celălalt, … a mai cules vreo două kile din alt fel de ciuperci!
Abia după şapte, am ajuns la pisici. Le-a dat de mâncare, după ce-mi dăduse mie, apoi, a cinat şi el.
Uite, ceva poze:
Uite, Cheile Turzii:
Uite şi … băşina-calului:
Uite-mă şi pe mine:
Cam asta este povestea … eşecului meu de azi!
*
Dacă v-a plăcut (sau … nu?!) povestea mea, mergeţi şi pe la alţii: Zolty, Ella, Daurel, Diana, Iulisa, pitici, cuvinte, dragosteoarbă, g1b2i3, Mala, Carmen, stropidesuflet, Sorin, …
Rău’ de Zamfir nu avea, astăzi, chef de hălăduială. Da’, io am, în fiecare zi. De două ori! Nici vorbă de Cheile Turzii. Nici, măcar, de Cheile Turului, …
Totuşi, nu-i chiar aşa de rău şi am ieşit la tăpşanul nostru. Cam fără zăpadă, acum.
Cum am ajuns acolo, s-a pus pe spate, pe anvelopă, şi a încercat să doarmă.
Da’, nu l-am lăsat! L-am salvat, de mai multe ori, chiar! Cum încerca să-l fure … somnul, cum mă apucam de lătrat. Sau de … mâncat. L-am mâncat de mâini, de haine, i-am mâncat biscuiţii, … Numa’ mobilul nu i l-am mai mâncat, pentru că … l-a pus, sus, pe căpiţă!
Mai dădeam, câte o raită în jurul căpiţei, mai veneam să-l verific, …
Uite-aşa, mi-a mâncat sufleţelu’, aproape, o oră!
Dar, exact, când să începem pregătirile de plecat spre casă, … a apărut Max! Şi, cu el, am tras o joacă de … încă vreo oră!
Max ne-a salvat … ziua!
Acum fix, patru luni, aţi râs de mine, că-s o mogâldeaţă şi am încăput pe (şi în!) mâna lui Zamfir.
Astăzi, vă ofer un …
Raport de hălăduială
Am plecat imediat ce s-a crăpat de … zece. L-am luat cu noi pe Stăpânul Pisicilor (alea urâte, care vor să mă zgârie!) şi am bătut toată strada Petru Maior.
Apoi, ne-am scăldat, ospătat şi odihnit, pe-aproape de Gatu’ Poienii.
Am urcat pe Valea Sărată şi, sus, deasupra Tarzanului, iar, ne-am ospătat şi odihnit şi ne-am şi jucat, pe sub nuci. A propos, am şi cules câteva nuci.
Zamfir m-a aruncat în Tarzan, dar, … tot n-a scăpat de mine! Ca şi Ulise, înot câineşte!
Aşa că, pe la tarlaua cu nămol, pe fosta Alee a scărilor (distrusă de lucrările de canalizare!), am trecut dealu’ şi am coborât în … piaţă. Pisicaru’ a cumpărat lapte, din care ne-am înfruptat, păstrând distanţa între lăboşele, eu şi pisicile. Mâţele, neruşinatele, au râs de … sarea de pe blăniţa mea: au zis că am încărunţit!
Apoi, pe când să adorm, pentru somnul de frumuseţe, am venit acasă.
Şi, n-am încălecat pe nici o şea, pentru că … mi-era somn!
În timp ce eu mă refăceam după hălăduială, l-am pus pe Zamfir să prelucreze pozele, ca să vedeţi că nu am minţit.
Un chinez caută bloguri de animale!
Somnorasă … păsărică
Zamfir i-a explicat:
Am deschis un blog Câinelui Ulise, când am divizat, pe tematici, blogul meu. Câinelui – http://blogulise.wordpress.com/2013/06/09/remember-ulise-din-arhiva/ -, i-am dat zona de pamflet! Apoi , am povestit, tot, pe acelaşi blog, hălăduielile noastre.
Acum, după plecarea lui Ulise, a venit rândul Penelopei – https://penelopa1.wordpress.com/2013/08/14/am-invatat-o-chestie-interesanta
Pentru cei ocoşi: nu îl ajută cu nimic pe câine (totuşi, în perioada de boală a câinelui, notorietatea lui m-a ajutat foarte mult!), dar, îmi permite să-mi exersez, o dată în plus, plăcerea bloguirii!
Bagajele lui Zamfir
şi a mai explicat unuia revoltat:
Frumos ai precizat: cine e interesat citeste acel blog!
Dincolo de acest aspect, eşti cam pe-alături cu toleranţa, cu democraţia, … dacă ţie nu-ţi place sau nu înţelegi, de ce nu accepţi că eu sunt mai ocoş sau mai prost ca tine şi am dreptul să gândesc şi să acţionez într-un alt mod decât … îmi permiţi?!
Prin anii ’80, am coagulat mişcarea filumeniştilor din România. Toţi ne considerau … tonţi. Dar, am organizat întâlniri, expoziţii, întocmire de cataloage,
Aaaa, Domnia ta nu şti ce e “filumenia”?! Deci, e clar: am făcut un lucru stupid, inacceptabil, …, nu-i aşa?!
N.B.: http://filumenie.wordpress.com/2013/07/18/scrisoare-de-la-un-filumenist/
Surpriza a fost că Zolty a scris şi el un comentariu:
Zamfire, tocmai mă gândeam să propun pe Ulise și Penelopa, dai mi-ai luat-o înainte 😀 .Multă sănătate
Este reconfortant să vezi că ai prieteni!
Bagajele lui Zamfir
Iarăşi, m-a hoherit Zamfir pe coclauri, o zi întreagă!
Am plecat la Durgău, dar, am luat-o spre fundul depresiunii, de-a lungul canalului ăla dreeeeept, de parcă ar fi o scobitoare de uriaş, scăpată din avion. Din păcate, peste tot e plin de gunoaie, oi şi … căcăreze! Ne-am întâlnit cu multe grămezi de gunoaie. Şi cu Cosmin, un cioban simpatic. Avea un căţeluş de trei luni, mic, drăgălaş, dar, … fără chef de joacă! M-am simţit jignită!
Sub un păducel, un copac cu fructe gălbui, ne-am oprit pentru ospăţ. Ne-am mâncat, fiecare tainul, apoi, tot, fiecare …. am pescuit … somni. E o plăcere, teribilă, să dormi, cu burtica plină, la umbră şi … cu Prietenul pe-aproape!
Am ajuns şi la o casă. O haită de dulăi ne-a înconjurat. Un bărbat a venit ca să-i potolească. I-a fost uşor. Mai greu i-a fost cu … căţeaua, care ne lătra din târnaţ. Ne lua la rost pentru că … umblăm prin zonă! Am trecut şi printr-un lan de floarea-soarelui şi am ajuns la … o baltă! Apoi, la un lac. Zamfir m-a aruncat în lac, zicând că vrea să scape de mine (nici el nu credea ce spune!), dar, am reuşit să ies. Udă, ca o … mâţă plouată!, şi fericită!
La lac, dar, şi la o casă din vârful dealului, Zamfir a fost foarte trist: şi-a amintit de trecerea, prin acele locuri, cu Ulise. Şi mie mi-e dor de el, deşi, era un uricios: nu voia, nici el, să se joace cu mine!
Am coborât pe şosea. Hăăăăăpt, când începusem să mă plictisesc: ba, „stai, că vine maşina”, ba, grămezi de gunoaie, ascunse în tufe, … am cotit-o, pe lângă, … aţi ghicit!, un alt lan de floarea-soarelui.
Am ajuns pe un pinten de deal, unde, iarăşi, Zamfir a fost melancolic. De astă-dată, fără durere. Aici, au luat „masa festivă”, el şi o tanti, de … ziua ei. Ulise îmi povestea cum, cu tanti aia, s-au căţărat prin Cheile Turului şi că tanti aia îl iubea. N-am înţeles dacă, pe Ulise ori pe Zamfir?!.
…
Cel mai mult mi-a plăcut că am ajuns la un izvor.
Deşi, cam toată ziua a fost cu cer noros, cald a fost!
Am mai mers vreo oră şi … m-a pălit oboseala. Ne-am oprit şi Zamfir mi-a pus, pe telefon, un Cântec de leagăn cu Tudor Gherorghe. Am tras încă un somn. Mic şi îndesat!
Ultima oră am mers foarte grăbiţi: ne împingeau norii, adunaţi ca la o şedinţă de bloc, şi picurii de ploaie. Când am ajuns aproape de casă, a început ploaia adevărată!
Dacă trag linie, adun şi scad, a fost o zi faină!
Acasă, Zamfir m-a lăudat: cred că ai fi capabilă să facem un drum până la Măgina!
Poezii
by Mihai Vasile
Just another WordPress.com weblog
Crâmpeie de viaţă, adunate de pe la Turda - Câmpia Turzii şi satele dimprejur
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Tu sunt eu... - IDEALURILE SUNT CA STELELE: S-AR PUTEA SĂ NU LE ATINGEM, DAR NE POT CĂLĂUZI ÎN VIAȚĂ. – NECUNOSCUT
Pe-un picior de plai, ... o gură de Rai
o viaţă trăită cu înflăcărarea pasiunii pentru cunoaştere şi hobby
- viitoare mare bloggeriţă -
Nu toti lătrătorii sunt câini, nici toti vorbăreţii ... oameni
Blog de Căţea 