În sfârşit, ne-am urnit

În sfârşit, ne-am urnit … şi am pornit-o, iar, spre Arieş.

Un popas la Costel (Zamfir nu i-a dat, chiar, tot ce avea în raniţă), un altul pe tăpşanul cu iarbă (Zamfir a scos, ce a mai rămas prin raniţă, şi ne-am picnicuit – un pic – şi noi), apoi, la Arieş! Am exersat fuga în cerc şi în opturi, pescuitul fără copcă,  joaca cu un câine simpatic, … De-aici, am mers la Sânmihai şi ne-am întors pe variantă. Am exersat mersul în lesă scurtă şi … spaima de furgoanele mari, care fac vânt când trec pe lângă noi!
Am întâlnit, de toate: gunoaie în iarbă, în apă, pe drum, pomi tăiaţi, conductă ce deversa duhoare, exploatare de nisip, bulgări de noroi pe asfalt, vânzători de sticlăraie, … Deci, fără dubii: ne-am plimbat prin Rrrrromânia lu’ mâncaţaş!

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru noi, a fost important că am ieşit de pe orbita rutinei.

*

penelopa portret DSC04554N.B.: Azi, a fost şi o zi deosebită, pentru că tanti Aurora, mi-a scornit un  catren:

Cum e Penelopa?
Agilă ca antilopa.
Şi trebuie să se-admită:
Printre câini e Afrodită!

Chiar dacă, sunt numai patru versuri, şi nu 96 de strofe, … politicoasă, cum sunt, … nu o contrazic, ci, îi mulţumesc din toată inimuţa mea de căţeluşă! Să-ţi muşc mâna, Mitico!

(poiata e de la Olteniţa lu’ Iliescu!, deci, regăţană, adică o … Mitică! d’aia ştie de Afrodita!)

*

Vă sugerez să vizitaţi bloguri din grupul nostru:  turdeanu’, ulise, penelopa, zol, zamphoto, filumenieturda, magina, colectionara, aefc, florina, …