Era un os!

Pentru că, iar, a fost ceață, azi, ne-am limitat la o scurtă ieșire pe tăpșanul nostru.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe drum, am găsit un os. Nu-mi era foame, deloc, dar, … era un os!

Această prezentare necesită JavaScript.

Unde ai mai văzut câine (ori politician!) să renunțe la un os  de  ros?!

Să nu-mi sufle-n ciorbă!

… aşa spuneţi voi, oamenii. În traducere canină, vine: Nu te-apropia de ciolanul meu!

De ce Zamfir, care susţine că mi-e prieten (şi, chiar, îmi este, dar, asta n-are legătură cu ciolanu’, decât, până … mi-l dă!), nu pricepe?!

Se laudă că el mi-a dat ciolanu’. Corect. Este dreptul şi obligaţia lui.

Dar, dacă l-am acceptat, ciolanu’ respectiv devine proprietatea mea. În lipsa poliţiei (că nici la voi, la oameni, nu aveţi poliţie care să vă apere drepturile!), eu îmi apăr … dreptul’ la ciolan!

Faptul că mă declară „politician” este o blasfemie înfiorătoare, dom’le! Mă „jicneşte”!

Politicienii nu seamănă cu câinii, ci, cu … porumbeii. Până ajung sus, îţi ciugulesc din palmă. Apoi, ţi se … găinăţează (nu puteam zice „cacă” în public!) în cap!