Am plecat spre Durgău şi am ajuns … la pisici. Zamfir s-a speriat de câteva picături de ploaie.
Zamfir e un om rău:
mă ceartă şi când sunt cuminte!
Voi aţi mânca din cartofi, … după grăunțe, lapte, oscioare, … şi grisine?! Vă întreb pe toţi: Zolty, Ella, Daurel, Diana, Iulisa, pitici, cuvinte, dragosteoarbă, g1b2i3, Mala, Carmen, stropidesuflet, Sorin, …
Ghemotoc
– cu limbuţă roşie –
*
A propos de blogging: cine vrea să-l vadă pe Nicu Alifantis, în concert, să participe la blogalinitiative. La Turda– luni, 7 aprilie, orele 19:00, Casa de Cultură (sic!)!
Astăzi, a fost o zi tristă.
Mai întâi, Bax nu prea avea chef de joacă. Apoi, după ce am aruncat o privire peste Durgău, Zamfir m-a dus la cimitir. Din fericire, a dat de pomană, lângă mormintele părinţilor şi bunicilor lui. O mână de grăunţe.
La pisici, a fost şi mai grozav. Le-a pregătit un castron mare cu pâinică înmuiată cu lapte. Am avut parte de o porţie, cât cea a celor trei pisici.
Deci, astăzi, a fost o zi nu prea tristă. Am publicat postarea aceasta, cea de-a trei sutea …
N-am bundiţă nouă … dar, am lesă-ham!
Ham! Ham! Ham! Ce lesă-ham, am!
Pe la amiază, Zamfir mi-a dat un pumn … de oase. M-am gândit că are ceva pe suflet, … de mă regalează …
M-a dus la pisici, am trecut prin parc, am trecut puntea … suspinând, am mers pe dig şi, în loc să mergem la joacă, m-a dus la Materna. Acolo, m-a legat de-un stâlp, ca pe-un … cal, în faţa Saloon-ului!
Mi-a venit cu un harnaşament, ca de … cal. Numa’ zăbală n-avea. Deşi, io-s o … cală! Am zis că e un … corset! Nici nu ma vrut să-l primesc. Dar, când lu’ Zamfir îi trece ceva prin scăfârlie, …
Mi-a spus că nu e corset, ci, un … bolero. Aşa, mai merge. Mi l-a pus – e albastru! de parcă aş fi … Ulise!- şi, de voie, de nevoie, … îmi place.
Mai ales că, ne-am dus peste Arieş, din nou, şi … joacăăăă!
Am ajuns, iar, la pisici. Zamfir a împărţit mâncarea pisicilor cu mine. Auzi: le dă oase la pisici! Le toacă cu un topor! Da’, io le-am primit întregi. Ce plăcere, să le auzi cum se sparg între dinţi …
Şi n-am încălecat pe … nimic şi am trecut – en fanfare! – prin centru. Mândră, nevoie mare, de lesa, pardon: corsetul, pardon: bolero-ul meu albastru. O să-l rog să-mi pună şi o panglicuță roşie, … să nu mă deoache careva!
Acasă, Zamfir mi-a dat un picior! L-am iertat, pentru că era un … adidas de purcel.
Uite-aşa m-a driblat astăzi: una caldă, una rece, …
În vreo trei ore, de la pisici, ne-am dus la fosta carieră de argilă, am trecut „drumul domnilor”, apoi, Pordeiul, şi, de pe Cetate, ne-am dus la … pisici!
Uite, ce poze a adunat Zamfir din drumul nostru:
M-a pozat şi pe mine:
Ne-am dus la pisici.
De-acolo, am plecat spre Gatu’ Poienii, apoi, la Sântioan. Am urcat, un pic, şi … am ajuns la Hărcana.
La întoarcere, la ieşirea din cătun, am urcat pe o coastă şi, lângă un izvor, am luat amiaza. Împreună. De fapt, pe rând: Zamfir mi-a pus în lăboşel. Până şi-a tăiat pâinea, eu am terminat. Nu mi-a mai dat nimic … decât, un sfert din carnea presată din conserva lui.
Am luat-o pe Valea Sărată, în sus. Când am ajuns, în sfârşit, la un pod, am fost întâmpinaţi de o delegaţie de dulăi. Le-a plăcut, aşa de mult, de mine, încât, … voiau să mă mănânce. Dar, Zamfir e gelos şi nu i-a lăsat. Un pic, tot au reuşit … să mă composteze. În cele din urmă, m-a legat, m-a tras între picioarele lui – transformate în contraforturi – şi … a dat cu pietre după ei!
Am ajuns acasă, relativ, cu bine. Şi acest fel de evenimente intră în … sarea hălăduielilor.
Biserica de lemn din Hărcana, despre care am mai scris, evoluează spre prăbuşirea finală.
Din păcate. Ale oamenilor. Ale … popilor, în primul rând!
Acum fix, patru luni, aţi râs de mine, că-s o mogâldeaţă şi am încăput pe (şi în!) mâna lui Zamfir.
Astăzi, vă ofer un …
Raport de hălăduială
Am plecat imediat ce s-a crăpat de … zece. L-am luat cu noi pe Stăpânul Pisicilor (alea urâte, care vor să mă zgârie!) şi am bătut toată strada Petru Maior.
Apoi, ne-am scăldat, ospătat şi odihnit, pe-aproape de Gatu’ Poienii.
Am urcat pe Valea Sărată şi, sus, deasupra Tarzanului, iar, ne-am ospătat şi odihnit şi ne-am şi jucat, pe sub nuci. A propos, am şi cules câteva nuci.
Zamfir m-a aruncat în Tarzan, dar, … tot n-a scăpat de mine! Ca şi Ulise, înot câineşte!
Aşa că, pe la tarlaua cu nămol, pe fosta Alee a scărilor (distrusă de lucrările de canalizare!), am trecut dealu’ şi am coborât în … piaţă. Pisicaru’ a cumpărat lapte, din care ne-am înfruptat, păstrând distanţa între lăboşele, eu şi pisicile. Mâţele, neruşinatele, au râs de … sarea de pe blăniţa mea: au zis că am încărunţit!
Apoi, pe când să adorm, pentru somnul de frumuseţe, am venit acasă.
Şi, n-am încălecat pe nici o şea, pentru că … mi-era somn!
În timp ce eu mă refăceam după hălăduială, l-am pus pe Zamfir să prelucreze pozele, ca să vedeţi că nu am minţit.
Poezii
by Mihai Vasile
Just another WordPress.com weblog
Crâmpeie de viaţă, adunate de pe la Turda - Câmpia Turzii şi satele dimprejur
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Tu sunt eu... - IDEALURILE SUNT CA STELELE: S-AR PUTEA SĂ NU LE ATINGEM, DAR NE POT CĂLĂUZI ÎN VIAȚĂ. – NECUNOSCUT
Pe-un picior de plai, ... o gură de Rai
o viaţă trăită cu înflăcărarea pasiunii pentru cunoaştere şi hobby
- viitoare mare bloggeriţă -
Nu toti lătrătorii sunt câini, nici toti vorbăreţii ... oameni
Blog de Căţea 