Uf! L-am urnit pe Zamfir şi am petrecut câteva ore pe coclauri, ca-n vremurile bune!
Am ieşit pe variantă, l-am salutat pe Costel – unde ne-am adăpostit când ne-a prins ploaia torenţială! -, am ţopăit pe sub podul autostrăzii şi am băut apă din Arieş.
Apoi, am intrat în Sânmihai, am salutat un prieten, nu am găsi acasă pe altul, şi …
… am luat-o, peste câmp, înapoi, la podul autostrăzii.
Iar, am băut apă din Arieş, am mâncat biscuiţi, am alergat, am ţopăit, …
… ca-n vremurile bune!
Ne-am întors, tot, pe variantă, ca să exersăm mersul cu zgomot de motoare.
Prin parc, am ajuns la casa cu pisici.
Zamfir le-a dat de mâncare şi s-a îngrijit şi de mine.
Am mers, cuminte, prin centru şi am ajuns acasă.
Îmi place de Zamfir şi când … îmi dă biscuiţi şi când îmi spune că nu-s cuminte ca … Ulise!
Blog de Căţea 