Azi, am hălăduit cu Prietena mea, câteva ceasuri. Prin ceva Soare şi un strop de vânt.
Întâi, ne-am făcut încălzirea, acasă, cu mingea piuitoare:
Apoi, am urcat spre Durgău, dar, am cârmit spre vie. După ospătare – i-am lăsat, din porţia mea şi unei biete „căţeluşă a viilor – am mâncat st ruguri.
După ce albitura şi-a potolit foamea şi şi-a învins teama, am tras o partidă de joacă, ca-ntre … fete!
Abia am scăpat de ea … Voia, ţinea morţiş!, să vină cu noi!