Am parte, mereu, de … una caldă, una rece, …
Caldă:
Tanti Florina mă face … Prinţesă

Nici ieri nu am reuşit să-l duc pe Zamfir până la Ciucaş …
Pe drum, s-a împiedicat de … băşina-calului şi a cules o pungă. Apoi, a constatat că … mi-a pierdut lesa. Ne- am întors, vreo doi km. Apoi, a dat peste o postată cu … puzderie de chestii de-alea albe şi … am mai pierdut o oră. În raniţă avea vreo patru kile!
La Cheia, am ajuns abia pe la două. Am cârmit spre Chei, le-am admirat de sus, şi am luat-o pe … Drumul Domnilor.
Pe la patru, i s-a făcut foame. Mi-a dat şi mie ceva. Mi s-a făcut somn şi … am tras un pui zdravăn. Păzită de Prietenul meu.
Apoi, … am cârmit, iar, spre firul de apă al Pordeiului. Pe malul celălalt, … a mai cules vreo două kile din alt fel de ciuperci!
Abia după şapte, am ajuns la pisici. Le-a dat de mâncare, după ce-mi dăduse mie, apoi, a cinat şi el.
Uite, ceva poze:
Uite, Cheile Turzii:
Uite şi … băşina-calului:
Uite-mă şi pe mine:
Cam asta este povestea … eşecului meu de azi!
*
Dacă v-a plăcut (sau … nu?!) povestea mea, mergeţi şi pe la alţii: Zolty, Ella, Daurel, Diana, Iulisa, pitici, cuvinte, dragosteoarbă, g1b2i3, Mala, Carmen, stropidesuflet, Sorin, …
Posesorii de câini riscă amenzi între 2.000 şi 5.000 de lei dacă nu le implantează animalelor de companie un microcip de identificare şi nu le înregistrează la medicul veterinar. Începând de sâmbătă (notă: 15 martie 2014), intră în vigoare noua legislaţie privind identificarea câinilor cu stăpân, informează Mediafax.
Eu port, deja, un microcip (invizibil!) şi un medalion (vizibil, la lesă!), cu nr. 9000004. Deci, sunt al patrulea câine în stat. După traian, victor, călin, …
Zamfir pune motive, că nu-i merge aparatu’, că nu poate, filma, …
Deci, va trebui să ne-ntâlnim din nou, să mai tragem o partidă de joacă.
Înainte de ora petrecută cu tine, am petrecut o oră cu el. Am inspectat vila – va trebui să venim cu hârleţu’ …
La picnic, iar, a trebuit să mă fac că plouă, când mi-a dat mâncare de pisici!
Mi-a dat şi grăunţe câineşti. Doar, din pateu nu a vrut să-mi dea … şi nici din ceaiul diabetic. Noroc că am băut lapte, acasă.
E grea viaţa de căţea!
ne revenim
şi încercăm să uităm loviturile de copită ale măgarului din Cheile Turului.
De 8 Martie, Zamfir m-a scos la Terasa … Arieşului.
A făcut cinste cu … o oră fără lesă!
Ne-am simţit minunat!
Mai ales că, a venit şi Costel cu câinii lui.
… că nu am murit. Nici eu, nici Prietenul meu.
Chiar dacă, am fost loviţi de nărăvaşu’ animal botezat, din Cheile Turului.
Vedeţi că nu-s, chiar, cuminte şi nu las în pace lesa-ham. Bine că … nu m-a văzut Zamfir!
Azi, a fost o zi frumoasă! Nici cald, nici frig, nici Soare, dar, nici ploaie, …
Zău, că-mi vine să-mi las baltă toate interesele! – zicea Topârceanu.
Hăăăpt, aşa mi-a spus şi Zamfir, s-a legat de mine, cu lesa, şi am plecat. Pe un drum pe care nu am mai fost, am ajuns la autostradă.
Ne-am bucurat că gardu’ lipseşte pe multe zeci de metri şi Zamfir s-a aşezat pe-un bolovan. Am împărţit biscuiţi. Apoi, agale, ne-am întors în urbe.
Uite, nişte imagini, culese pe drum:
Uite, şi nişte imagini cu mine:
Să fie vreun semn faptul Zamfir s-a uitat luuuuuung spre … Cheile Turzii?!
Pe la amiază, Zamfir mi-a spus:
Dacă accepţi să fii Valentina mea, mergem la Sânmihai.
Curat, şantaj. Dar, … am acceptat.
Ne-am dus, ca la maraton. Pe variantă, cu lesă scurtă, în vreo trei sferturi de oră, din Parc, la SMT.
La întoarcere, a fost muuuuuuult mai frumos. Dincolo de autostradă, liberi, fără să ne mai grăbim. Am făcut dublu, ca timp, între aceleaşi puncte.
Acum, … sunt, din nou, Penelopa!
În sfârşit, ne-am urnit … şi am pornit-o, iar, spre Arieş.
Un popas la Costel (Zamfir nu i-a dat, chiar, tot ce avea în raniţă), un altul pe tăpşanul cu iarbă (Zamfir a scos, ce a mai rămas prin raniţă, şi ne-am picnicuit – un pic – şi noi), apoi, la Arieş! Am exersat fuga în cerc şi în opturi, pescuitul fără copcă, joaca cu un câine simpatic, … De-aici, am mers la Sânmihai şi ne-am întors pe variantă. Am exersat mersul în lesă scurtă şi … spaima de furgoanele mari, care fac vânt când trec pe lângă noi!
Am întâlnit, de toate: gunoaie în iarbă, în apă, pe drum, pomi tăiaţi, conductă ce deversa duhoare, exploatare de nisip, bulgări de noroi pe asfalt, vânzători de sticlăraie, … Deci, fără dubii: ne-am plimbat prin Rrrrromânia lu’ mâncaţaş!
Pentru noi, a fost important că am ieşit de pe orbita rutinei.
*
N.B.: Azi, a fost şi o zi deosebită, pentru că tanti Aurora, mi-a scornit un catren:
Cum e Penelopa?
Agilă ca antilopa.
Şi trebuie să se-admită:
Printre câini e Afrodită!
Chiar dacă, sunt numai patru versuri, şi nu 96 de strofe, … politicoasă, cum sunt, … nu o contrazic, ci, îi mulţumesc din toată inimuţa mea de căţeluşă! Să-ţi muşc mâna, Mitico!
(poiata e de la Olteniţa lu’ Iliescu!, deci, regăţană, adică o … Mitică! d’aia ştie de Afrodita!)
*
Vă sugerez să vizitaţi bloguri din grupul nostru: turdeanu’, ulise, penelopa, zol, zamphoto, filumenie, turda, magina, colectionara, aefc, florina, …
Uite, de ce:
„Am ieşit în natură. N-am mers departe, din cauza noroiului. Ne-am oprit la terasa cu iarbă.
La un moment dat, m-am întins pe spate, pe o anvelopă. Bestia, pentru că nu fusese cuminte, era în lesă.
La un alt moment dat, sesizez că Bestia e prea liniştită. Deschid ochii şi constat că … se joacă, cu unul dintre mobilele mele. Sar şi îl recuperez. Dar, constat că şi celălalt lipseşte. Nu pot afirma precis că, au căzut din buzunare sau … le-a ajutat Bestia să iasă?!
Caut şi îl găsesc, ceva mai încolo, pe bucăţi. Telefonul, acumulatorul şi carcasa. Ultima, cu urmele colţilor Bestiei. Încerc să le pun la un loc, dar, … nu se mai poate. Încerc să-l folosesc, … Nu am mai găsit căştile, deci, nici ca radio nu mai merge.
Întrebare: să o bat, ca pe hoţii de telefoane, sau …”
Păi, se poate? Eu am vrut, numai, să-i marchez mobilul, cu urmele colţilor mei, ca să nu-l piardă!
Notă: Într-una dintre poze, pare a fi găsit o ciupercă. Era o turtă dulce, care, nu i-a plăcut! Este fan grisine.
În alte vremuri, era un serial la televizor: „Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea”, cu o tanti Samantha, care făcea vrăji.
Eu nu am chef de vrăji, pentru că sunt Penelopa şi … Zamfir e rău!
Mai întâi, Zamfir m-a dus la doctor, care m-a înţepat. Nasol, mai ales că … mi-a mai promis o înţepătură la sfârşitul lunii. Cică, ar fi vaccinuri.
Apoi, doctoriţa l-a învăţat pe Zamfir cum să mă ciupească … ca să învăţ ce nu e voie să fac. Nasol, de tot. M-a ciupit de trei ori şi … am învăţat că nu e voie să-l mai muşc!
Zamfir a vrut să-mi cumpere o botniţă, dar, nu i-au ajuns banii decât pentru o zgardă şi lesă. Nasol, iarăşi, că mă obligă să merg cuminte, pe lângă el, când eu aş vrea să zburd. Tot timpul.
De mai multe ori, în plimbarea de astăzi, când nu eram legată, Zamfir m-a chemat … „Ulise„! De fapt, pe la Durgău, l-a tot strigat pe Ulise, … dar, nu ne-a răspuns nimeni … Nu ştiu de ce era Zamfir abătut, pentru că eu am fost foarte cuminte. Adică, aproape …
Uite, şi ceva poze:
Poezii
by Mihai Vasile
Just another WordPress.com weblog
Crâmpeie de viaţă, adunate de pe la Turda - Câmpia Turzii şi satele dimprejur
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş
Tu sunt eu... - IDEALURILE SUNT CA STELELE: S-AR PUTEA SĂ NU LE ATINGEM, DAR NE POT CĂLĂUZI ÎN VIAȚĂ. – NECUNOSCUT
Pe-un picior de plai, ... o gură de Rai
o viaţă trăită cu înflăcărarea pasiunii pentru cunoaştere şi hobby
- viitoare mare bloggeriţă -
Nu toti lătrătorii sunt câini, nici toti vorbăreţii ... oameni