Atenţie la secunda 3:
Atenţie la secunda 16:
Nu ştiu, cum vroia – Zamfir – să-mi zică:
Chamois ori Chat, moi, îs?
Arhive pe etichete: Hărcana
3873
Ne-am dus la pisici.
De-acolo, am plecat spre Gatu’ Poienii, apoi, la Sântioan. Am urcat, un pic, şi … am ajuns la Hărcana.
La întoarcere, la ieşirea din cătun, am urcat pe o coastă şi, lângă un izvor, am luat amiaza. Împreună. De fapt, pe rând: Zamfir mi-a pus în lăboşel. Până şi-a tăiat pâinea, eu am terminat. Nu mi-a mai dat nimic … decât, un sfert din carnea presată din conserva lui.
Am luat-o pe Valea Sărată, în sus. Când am ajuns, în sfârşit, la un pod, am fost întâmpinaţi de o delegaţie de dulăi. Le-a plăcut, aşa de mult, de mine, încât, … voiau să mă mănânce. Dar, Zamfir e gelos şi nu i-a lăsat. Un pic, tot au reuşit … să mă composteze. În cele din urmă, m-a legat, m-a tras între picioarele lui – transformate în contraforturi – şi … a dat cu pietre după ei!
Am ajuns acasă, relativ, cu bine. Şi acest fel de evenimente intră în … sarea hălăduielilor.
Biserica de lemn din Hărcana, despre care am mai scris, evoluează spre prăbuşirea finală.
Din păcate. Ale oamenilor. Ale … popilor, în primul rând!
Prima zi, prima hălăduială
A propos: am împlinit opt luni!
Dis-de-dimineaţă, cum s-a crăpat de zece, după ce ne-am făcut plimbărica-n parc, Zamfir mi-a dat de mâncare – parcă, mai bun ca de-obicei, cu oscioare din belşug, scăldate în lapte! – şi mi-a promis că mergem la Hărcana.
Uite, prima mea poză din acest an: am făcut rebelionu’ ca becali, după gratii!
Pe la amiază, Soarele se juca de-a v-aţi-ascunselea cu norii şi … Zamfir a schimbat macazul: ne-am dus la un Vasile, la Sânmihai. Adică, a dat-o la-ntors, şi el.
Important e că am ieşit din curte, din oraş, că ne-am zbenguit pe malul drept al Arieşului. Ne-am întâlnit cu Andrei şi am tras o joacă nebună cu căţeluşa lui. Abia a reuşit Zamfir să mă prindă, să-mi pună lesa şi să plecăm mai departe.
M-a ţinut dincolo de şură, ca să nu se lege Azorel de mine, dar, am căpătat şi o mână de oase, cu cărniţă pe ele. Aşa mi-a fost mai uşor să-l iert pentru ofensă!
Pentru că, tolomacu’ meu Prieten a uitat cheile, nu ne-am dus pe la pisici. Chiar bine, că-s obraznice!
Uite, nişte poze
Spre seară, a încercat să dreagă busuiocu’ cu un ciolan mare, de vită. L-am iertat, pentru că mi-a promis că vom merge şi la Hărcana şi la Cheile Turzii. Că, acum, are bocanci zdraveni.
Înc-o ratare
Zamfir îmi promisese că mergem
la Hărcana şi Petrilaca.
Am plecat.
De la Durgău,
am mers spre Hotelul Arieşul,
apoi, …
… am cârmit spre casă, din cauza … ploii.
Care, s-a oprit imediat …
… ce am ajuns să coborâm, pe Dealului, spre casă!
Blog de Căţea 