Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XXIII
Arhive pe etichete: expresii
De se poate, fără
De se poate, fără … punţi mişcătoare.
De nu se poate, le trecem, noi, cumva!
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XXII
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XXII
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XXI
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XXI
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XX
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XX
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XIX
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XIX
*
Notă: astăzi se gata 2013 şi parolele mele sunt mai … amestecate!
La Mulţi Ani, cu sănătate!
Blog de Căţea
7 mai 2013, Penelopa şi dr. Margareta UDVARY
Pentru mine, azi e o zi maaaaaare:
se-mplinesc şapte luni de când am pus lăbuţa pe Zamfir!
Deci, acum, am cele şapte luni de-acasă. Prietenul meu zice că … nu se prea vede … Ştiu că trebuie să fiu cuminte, să-l ascult, dar, … nu-mi prea reuşeşte.
Nu uitaţi – când mă judecaţi – că am numai opt luni şi o săptămână de viaţă! Cam … 251 de zile, numai.
Azi, ne-am plimbat – am fost pe la Durgău şi pe la Cimitir (tolomacu’ a uitat aparatul de fotografiat acasă, deci, … ioc poze! Va trebui să ieşim şi mâine!). Am vrut să mă joc şi cu chestia aia albă, la care îi spune „zăpadă”, dar, … a dispărut! Nici Cheile Turzii nu erau îmbrobodite cu un batic alb, cum spunea Zamfir.
La revenirea acasă, l-am rugat pe Zamfir să-mi rebrănduiască blogul:
– vreau să se numească: Blog de Căţea, cu subtitlul: Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş, cu o temă mai … zurlie! Ca mine!
Vedeţi şi voi ce mi-a făcut! Mi-a pus şi ninsoare!
Dacă vă place, lăudaţi-ne! Dacă nu vă place, … criticaţi-l pe el!
Vorba lui: Să bloguim sănătoşi!
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XVIII
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XVIII
*
Notă: astăzi se împlinesc şapte luni de când am pus mâna pe Zamfir!
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XVII
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XVI
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XVI
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XV
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XV
Aşa grăit-a Penelopa, vol. XIV
Din antologia Aşa grăit-a Penelopa, vol. XIV
Uitaţi-vă, ca să nu mă uitaţi!
Nişte poze, … ca să nu mă uitaţi!
Vara pe … uliţa asfaltată
Vara pe uliţă
parodie BAC (dupa G. Cosbuc) de Vali Slavu
– profesor pentru învăţământul primar,
membru al Uniunii Epigramiştilor din România
Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă …
Vai de noi!
Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi …
Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând.
Nici măcar în lună-o dată
Un caiet n-au răsfoit,
Şi-un liceu au absolvit,
Însă ziua mare, iată,
A sosit!
Dintr-un jeep, la bac, răsare
Un băiat al… ştim noi cui,
Arogant cum altul nu-i
Şi e plin de îngâmfare
Chipul lui.
Blugii peticiţi i-atârnă,
Cinci ca el încap în ei,
Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
Că şi-a-nfipt în nara cârnă
Trei cercei.
Uite-i buzunarul, frate,
Mare cât o zi de post
Şi croit c-un singur rost:
Au fiţuicile-adunate
Adăpost!
Îşi aruncă ochii, roată,
Prin lentile fumurii
Şi se-ndreaptă, să te ţii,
Către zgomotoasa gloată
De copii.
Cum se-apropiase bacu’,
Tatăl său, descurcăreţ,
Pregătise-un plan măreţ,
Ca examenul să-l ia cu
Orice preţ.
Profitând de-mprejurare,
Pe băiat îl doare-n cot,
Dar, la bac, surpriză mare:
Camere de spionare
Peste tot.
I
nhibat din cale-afară
Şi mizând pe portofel,
Nu s-a descurcat defel,
Dar noi ştim c-au fost, în ţară,
Mulţi ca el.
De va şti să dea din coate,
Peste ani, nimic de spus,
La catedră fi-va pus,
La inspectorat sau, poate,
Chiar mai sus!
Că, la noi, acela care
Se târăşte-abia, abia,
Cu o pilă în dotare,
Poate să ajungă mare,
Doar să vrea.
Poţi preda la grădiniţă
Chiar de n-ai habar să scrii;
Te cruceşti când la „copii”
Pune-o bravă dăscăliţă
Doar un „i”.
Autori de perle crase
Din păcate, nu sunt rari,
Dezacorduri, faze tari
Se-ntâlnesc şi pe la case …
Mult mai mari.
Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună …
Pe-nvăţat!
V-am spus io
Cea mai cea şi cea mai hăis, dintre expresiile tipice celui mai unic dintre maiştri presei locale, cel mai profesionist – de fapt: singurul „cu adevărat” -, citit de cincizeci de mii dintre cei patruzeci de mii de turdeni, este „V-am spus io„!
Ei, bine, … V-am spus io că Zamfir mă supune perversiunii … rutinei!
Mergem la Cheile Turzii, la Durgău, la Cheile Turului, la Bogata, la Cheile Turzii, la Durgău, la Cheile Turului, la Miceşti, la Cheile Turzii, la Durgău, la Cheile Turului, la Mihai Viteazu, la Cheile Turzii, la Durgău, la Cheile Turului, … şi toooooot aşa. Am ajuns să cunosc pe de rost toate drumurile astea!
Azi, m-a dus la Cheile Turului
Şi-n colo, şi-ncoace, ne-am oprit pe stadionul din Copand City, unde era Ziua Fermierului.
