Pomană, într-o zi tristă

Astăzi, a fost o zi tristă.

Mai întâi, Bax nu prea avea chef de joacă. Apoi, după ce am aruncat o privire peste Durgău, Zamfir m-a dus la cimitir. Din fericire, a dat de pomană, lângă mormintele părinţilor şi bunicilor lui. O mână de grăunţe.

Această prezentare necesită JavaScript.

La pisici, a fost şi mai grozav. Le-a pregătit un castron mare cu pâinică înmuiată cu lapte. Am avut parte de o porţie, cât cea a celor trei pisici.

Deci, astăzi, a fost o zi nu prea tristă. Am publicat postarea aceasta, cea de-a trei sutea …

Max ne-a salvat

penelopa portret DSC06083Rău’ de Zamfir nu avea, astăzi, chef de hălăduială. Da’, io am, în fiecare zi. De două ori! Nici vorbă de Cheile Turzii. Nici, măcar, de Cheile Turului, …

Totuşi, nu-i chiar  aşa de rău şi am ieşit la tăpşanul nostru. Cam fără zăpadă, acum.

Cum am ajuns acolo, s-a pus pe spate, pe anvelopă, şi a încercat să doarmă.

Da’, nu l-am lăsat! L-am salvat, de mai multe ori, chiar! Cum încerca să-l fure … somnul, cum mă apucam de lătrat. Sau de … mâncat. L-am mâncat de mâini, de haine, i-am mâncat biscuiţii, … Numa’ mobilul nu i l-am mai mâncat, pentru că … l-a pus, sus, pe căpiţă!

Mai dădeam, câte o raită în jurul căpiţei, mai veneam să-l verific, …

Uite-aşa, mi-a mâncat sufleţelu’, aproape, o oră!

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar, exact, când să începem pregătirile de plecat spre casă, … a apărut Max! Şi, cu el, am tras o joacă de … încă vreo oră!

Această prezentare necesită JavaScript.

Max ne-a salvat … ziua!