Cântecul căţelei

Spre ziuă, sub căpiţa de secară,
Pe auriul snopilor plecaţi,
Căţeaua, în viforniţa de-afară,
Fătase şapte căţeluşi roşcaţi.

Până-n amurg, veghind încovoiată,
I-a răsfăţat, lingîndu-i ne-ntrerupt.
Şi se topea ninsoarea spulberată,
Pe fierbinţeala pîntecului supt.

Iar seara, când găinele s-aşează,
Stăpânul casei a ieşit posac
Şi unde mama pîlpîia de groază,
El pe toţi şapte i-a băgat în sac.

În urma lui, fugind după desagă,
Căţeaua da-n nămeţii de pe drum …
Răpindu-i puii, apa din viroagă
Scâncea curgînd sub botul ei, acum.

Apoi, când se-nturna şovăitoare
Şi singură înspre culcuşul ei,
Deasupra casei i-apăru pe zare,
În locul lunii, unul din căţei.

Străină, zgribulită şi-n neştire,
Privea la chipu-i nalt şi depărtat,
Iar luna plină, lunecînd subţire,
După colini a dispărut treptat.

Şi cum atunci, când cineva-n ogradă,
Drept pîine-i zvîrle-o piatră dinadins,
Ca stele mari de aur în zăpadă,
Căţeaua ochii trişti şi i-a prelins.

CÂNTECUL CĂŢELEI – Serghei Esenin

Notă: din vol. Serghei Esenin, Poezii • Poeme,
în româneşte de George Lesnea, postfaţa Tamara Gane, Ed. Cartea rusă. Buc., 1957

*

DCFC0040.JPGNotă: Dacă socotesc pe degetuţe, peste hăăăăpt o săptămână, fac primul an. Aproximativ.
Zamfir spune că am progresat mult, ca fizic şi … cuminţenie. Dacă baţi la cap zilnic … Iar, Zamfir m-a bătut la cap … clipă de clipă!

Nu degeaba! Am hălăduit mult, am petrecut multe ore în natură. Am avut momente sublime, am avut şi probleme, …

*

Cei care vor să-mi trimită vreun cadou de ziua mea, pot folosi informaţiile de-aici.

Max ne-a salvat

penelopa portret DSC06083Rău’ de Zamfir nu avea, astăzi, chef de hălăduială. Da’, io am, în fiecare zi. De două ori! Nici vorbă de Cheile Turzii. Nici, măcar, de Cheile Turului, …

Totuşi, nu-i chiar  aşa de rău şi am ieşit la tăpşanul nostru. Cam fără zăpadă, acum.

Cum am ajuns acolo, s-a pus pe spate, pe anvelopă, şi a încercat să doarmă.

Da’, nu l-am lăsat! L-am salvat, de mai multe ori, chiar! Cum încerca să-l fure … somnul, cum mă apucam de lătrat. Sau de … mâncat. L-am mâncat de mâini, de haine, i-am mâncat biscuiţii, … Numa’ mobilul nu i l-am mai mâncat, pentru că … l-a pus, sus, pe căpiţă!

Mai dădeam, câte o raită în jurul căpiţei, mai veneam să-l verific, …

Uite-aşa, mi-a mâncat sufleţelu’, aproape, o oră!

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar, exact, când să începem pregătirile de plecat spre casă, … a apărut Max! Şi, cu el, am tras o joacă de … încă vreo oră!

Această prezentare necesită JavaScript.

Max ne-a salvat … ziua!