Parole, parole, … omeneşti, XXX

Antologia parolelor … omeneşti, vol XXX

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Ulise + Zamfir = 10

Zamfir zice că mergem, mâine ori poimâine, ca să fiu, şi eu, … la înălţimea lui Ulise al II-lea cel Ocoş!

Ulise al II-lea cel Ocoş

Având în vedere că suntem în democraţie (!?), vă las libertatea să credeţi ce vreţi despre formula din titlu.

Dacă vă duce mintea să credeţi că acum zece ani, într-o seară de 1 noiembrie (exact ca astăzi!), ajungeam în mâna lui Zamfir, aţi ghicit.

Eram un mic schelet împachetat în piele. Când mi-a dat o bucăţică de cozonac, am înghiţit-o repede şi s-a lovit, pe dinăuntru, de coadă. A propos: codiţa îmi era ca un ciot de sfoară de cânepă, roasă de molii. Eram pe nicăieri, ce mai?!

A început să mă îndoape cu lapte – aşa am ajuns un papă-lapte înrăit!, mi-a adus un veterinar care m-a chinuit cu vaccinuri şi cu medicamente amare – aşa am ajuns un câine voinic!, m-a învăţat nişte reguli de convieţuire – aşa am ajuns un câine cuminte, admirat pe oriunde mergem!, apoi, m-a scos în lume.

Au trecut zece ani?! Îmbătrânim…

Vezi articol original 73 de cuvinte mai mult