Jurnal de … defilare
Ne-am urnit pe la 10.
Pe Drumul Domnilor, am onorat o umbră, timp de vreo jumătate de oră. Pe la 13, am luat masa şi siesta, la şipotul din mijlocul Cheilor. Ne-am urnit şi am ajuns până la intrarea în Chei şi ne-am întors. Cu o nouă oprire, la apa de izvor.
Intenţia ne era să coborâm prin Cheia şi să venim pe malul drept al Arieşului, … Norii ne-au convins să venim prin Sănduleşti, să mâncăm mure, … Abia am cules o jumătate de borcan …
Ploaia ne-a ţinut câteva minute, bune, sub podul autostrăzii, apoi, după ce am admirat un splendid curcubeu, ne-am grăbit spre casă, intrând în oraş pe … Cucului.
Mai aveam cam un kilometru până acasă şi … a trebuit scoasă pelerina din raniţă …
În fine, un pic .. muraţi, …
Aşa am defilat, noi, de … 23 August, anul acesta!
Notă: am pus şi poze cu Prietenul meu, pentru că, … şi el e frumos!
O! Deci nu e doar o glumă! S-a dorit o atenționare cât se poate de clară! Și cred că s-a reușit… chiar dacă… umorul e cam… negru. 🙂
# Diana: Sunt, şi eu, neagră!
Sunt nerăbdatoare să mă duceţi şi pe mine pe+acolo!
# Florina: Hai, acasă! Sunt nerăbdătoare să te cunosc!
Amuzante acele cizme! 🙂 O idee năstrușnică!
# Diana: Dincolo de realizarea artistică, este un avertisment: în zonă, există riscul de cădere de pietre!