Cântecul căţelei

Spre ziuă, sub căpiţa de secară,
Pe auriul snopilor plecaţi,
Căţeaua, în viforniţa de-afară,
Fătase şapte căţeluşi roşcaţi.

Până-n amurg, veghind încovoiată,
I-a răsfăţat, lingîndu-i ne-ntrerupt.
Şi se topea ninsoarea spulberată,
Pe fierbinţeala pîntecului supt.

Iar seara, când găinele s-aşează,
Stăpânul casei a ieşit posac
Şi unde mama pîlpîia de groază,
El pe toţi şapte i-a băgat în sac.

În urma lui, fugind după desagă,
Căţeaua da-n nămeţii de pe drum …
Răpindu-i puii, apa din viroagă
Scâncea curgînd sub botul ei, acum.

Apoi, când se-nturna şovăitoare
Şi singură înspre culcuşul ei,
Deasupra casei i-apăru pe zare,
În locul lunii, unul din căţei.

Străină, zgribulită şi-n neştire,
Privea la chipu-i nalt şi depărtat,
Iar luna plină, lunecînd subţire,
După colini a dispărut treptat.

Şi cum atunci, când cineva-n ogradă,
Drept pîine-i zvîrle-o piatră dinadins,
Ca stele mari de aur în zăpadă,
Căţeaua ochii trişti şi i-a prelins.

CÂNTECUL CĂŢELEI – Serghei Esenin

Notă: din vol. Serghei Esenin, Poezii • Poeme,
în româneşte de George Lesnea, postfaţa Tamara Gane, Ed. Cartea rusă. Buc., 1957

*

Notă: Dacă socotesc pe degetuţe, peste hăăăăpt o săptămână, fac primul an. Aproximativ.
Zamfir spune că am progresat mult, ca fizic şi … cuminţenie. Dacă baţi la cap zilnic … Iar, Zamfir m-a bătut la cap … clipă de clipă!

Nu degeaba! Am hălăduit mult, am petrecut multe ore în natură. Am avut momente sublime, am avut şi probleme, …

*

Cei care vor să-mi trimită vreun cadou de ziua mea, pot folosi informaţiile de-aici.