Azi, a fost o zi frumoasă! Nici cald, nici frig, nici Soare, dar, nici ploaie, …
Zău, că-mi vine să-mi las baltă toate interesele! – zicea Topârceanu.
Hăăăpt, aşa mi-a spus şi Zamfir, s-a legat de mine, cu lesa, şi am plecat. Pe un drum pe care nu am mai fost, am ajuns la autostradă.
Ne-am bucurat că gardu’ lipseşte pe multe zeci de metri şi Zamfir s-a aşezat pe-un bolovan. Am împărţit biscuiţi. Apoi, agale, ne-am întors în urbe.
Uite, nişte imagini, culese pe drum:
Uite, şi nişte imagini cu mine:
Să fie vreun semn faptul Zamfir s-a uitat luuuuuung spre … Cheile Turzii?!
Pingback: Rochiţă | Florina Lupa Curaru
Imi place sa privesc… in urma voastra, cum calatoriti in lung si-n lat!
Deci asa! Te-ai legat cu lesa de Penelopa! 🙂 Bun catel ai, da! Te conduce si-ti arata minunatii – ca-s de bine sau mai putin (uneori), dar minunatii! 🙂
Zile fericite!
# Diana: Suntem Prieteni, egali. Sigur că eu am drepturi de Om şi ea are drepturi de Câine, dar, facem tot posibilul ca să fim amândoi fericiţi!