Pe la amiază, Zamfir mi-a spus:
Dacă accepţi să fii Valentina mea, mergem la Sânmihai.
Curat, şantaj. Dar, … am acceptat.
Ne-am dus, ca la maraton. Pe variantă, cu lesă scurtă, în vreo trei sferturi de oră, din Parc, la SMT.
La întoarcere, a fost muuuuuuult mai frumos. Dincolo de autostradă, liberi, fără să ne mai grăbim. Am făcut dublu, ca timp, între aceleaşi puncte.
Acum, … sunt, din nou, Penelopa!
Pingback: Pentru cei care sustin … « Daurel's Blog