Şapte luni, deja, de când suntem împreună!
E ceva, nu-i aşa?!
Chiar dacă, zice Zamfir, încă … nu am cei şapte ani de-acasă, nu-s suficient de cuminte, de ascultătoare, …
Trecem peste asta!
7 mai – ziua zero sau ziua haş
7 iunie – ziua 31
7 iulie – ziua 61
7 august – ziua 92
7 septembrie – ziua 123
7 octombrie- ziua 154
7 noiembrie – ziua 185
7 decembrie – ziua 215
şi astăzi, 7 ianuarie – ziua 246
Pozele-s vechi: de două – trei zile … Ce ziceţi? Parcă, am crescut un pic!
Promit că voi fi cuminte, ca Ulise, … cândva!
Pingback: Dare de seama (1) « Daurel's Blog
Răspunsul pentru Diana, m-a făcut să lăcrimez. Ai scris cu atâta iubire despre dragul de ulise încât m-ai impresionat tare de tot.
Să fie sănătoasă Penelopa şi să hălăduiţi mulţi, mulţi ani împreună!
# StropiDeSuflet: Orice ar face Penelopa, va fi Penelopa. Ea este vie. Sunt sigur că se va cuminţi. Stofa e bună, dar, e greu de prelucrat!
Ulise este o amintire frumoasă.
Mulţumim de urări şi ţi le returnăm! Dublate!
Multe luni si apoi multi ani impreuna!
# Florina: Mulţumim. Aşa ne dorim şi noi.
La ani multi cu sanatate! 🙂
La 7 luni cum sa fie foarte ascultatoare?! Ai vazut adolescenti ascultatori?! :))
Tare frumoasa-i! Sa fiti santosi si multe locuri sa vizitati!
# Diana: Are opt luni şi o săptămână. Şapte luni … de când suntem împreună.
La aceeaşi vârstă, Ulise era model de cuminţenie! Când l-am primit, avea vreo trei luni şi ştia, despre viaţă, două lucruri: foamea şi bătaia! Toată viaţa a fost disperat, ca nu cumva să mă supere şi să ajun gă, iarăşi la starea de dinainte.
Pe Penelopa, am primit-o când avea cinci săptămâni, abia înţărcată. Giugiulită de mama, apoi, de mine, … Ea nu ştie ce-i viaţa grea, foamea sau bătaia!
E o plăcere să trec prin toate blogurile tale. Acesta este cel mai simpatic. Se vede că-ţi iubeşti câinele. Să fiţi sănătoşi!
# Mircea Rusu: Normal: este câinele meu!
Muţumesc pentru aprecieri.