Pentru mine, azi e o zi maaaaaare:
se-mplinesc şapte luni de când am pus lăbuţa pe Zamfir!
Deci, acum, am cele şapte luni de-acasă. Prietenul meu zice că … nu se prea vede … Ştiu că trebuie să fiu cuminte, să-l ascult, dar, … nu-mi prea reuşeşte.
Nu uitaţi – când mă judecaţi – că am numai opt luni şi o săptămână de viaţă! Cam … 251 de zile, numai.
Azi, ne-am plimbat – am fost pe la Durgău şi pe la Cimitir (tolomacu’ a uitat aparatul de fotografiat acasă, deci, … ioc poze! Va trebui să ieşim şi mâine!). Am vrut să mă joc şi cu chestia aia albă, la care îi spune „zăpadă”, dar, … a dispărut! Nici Cheile Turzii nu erau îmbrobodite cu un batic alb, cum spunea Zamfir.
La revenirea acasă, l-am rugat pe Zamfir să-mi rebrănduiască blogul:
– vreau să se numească: Blog de Căţea, cu subtitlul: Penelopa Întâia, urmaşa lui Ulise al II-lea cel Ocoş, cu o temă mai … zurlie! Ca mine!
Vedeţi şi voi ce mi-a făcut! Mi-a pus şi ninsoare!
Dacă vă place, lăudaţi-ne! Dacă nu vă place, … criticaţi-l pe el!
Vorba lui: Să bloguim sănătoşi!
Pingback: Poză de familie | Florina Lupa Curaru
Pingback: Brăila – din anii ’60 | Blog de Filumenistă