Rutină, mereu

Păi, nu-i aşa?! Are, n-are treabă, Zamfir mă leagă şi mă duce la Chei. Când la ale Turului, când la ale Turzii.

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum o lună, am ajuns  la  Cheile Turzii, în loc de Ciucaş. Şi ne-am întors pe creasta dreaptă. Azi, ne-am dus la un concurs de alpinism … şi am văzut numa’ doi. Că nu s-a mai ţinut, din cauza ploii de ieri. Ăia doi, pe care i-am văzut, erau din Puerto Rico şi au urcat pe Şcoala turdeană. Care începe acolo unde am mâncat. Şi … Zamfir mi-a zis … Luli şi mi-a arătat o floare, puţin cam … mov!

Apoi, după ce-am ieşit  în susu’ Cheilor ş-am luat-o pe creasta stângă, s-a apucat să culeagă … băşini. De-ale calului şi le-a explicat – unor maramureşeni – că-s … delicioase!

Această prezentare necesită JavaScript.

Am trecut pe lângă „Cruce”, ca expresu’ prin halta Cânepişte. Dar, tot am aruncat nişte priviri, spre Turda şi spre Ciucaş.

De la cabană spre Cheia, drumul se asfaltează. Că, cică,  vine MIniSTREAŢA TURISMULUI la inaugurarea cabanei. Care, ca şi autostrada, inaugurată mai demult, … nu e gata, deloc!

Am urcat, ca expresul pe calea ferată cu cremalieră, apoi, cum am apucat-o pe Drumul Domnilor, ne-am oprit (în sfârşiiiiiit!) şi am mâncat şi am băut, împreună.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am cinci luni şi jumate şi am  fost, deja, de cinci ori la Cheile Turzii.

Acasă, am ajuns la fix 12 ore şi încă o jumătate  de la plecare.

Cu bine şi … l-am iertat pe Zamfir pentru că mă duce, mereu, la Chei.

Şi l-am întrebat:

… mâine, mergem din nou?!