Raport de hălăduială

Acum fix, patru luni, aţi râs de mine, că-s o mogâldeaţă şi am încăput pe (şi în!) mâna lui Zamfir.

Astăzi, vă ofer un …

Raport de hălăduială

Am plecat imediat ce s-a crăpat de … zece. L-am luat cu noi pe Stăpânul Pisicilor (alea urâte, care vor să mă zgârie!) şi am bătut toată strada Petru Maior.
Apoi, ne-am scăldat, ospătat şi odihnit, pe-aproape de Gatu’ Poienii.

Am urcat pe Valea Sărată şi, sus, deasupra Tarzanului, iar, ne-am ospătat şi odihnit şi ne-am şi jucat, pe sub nuci. A propos, am şi cules câteva nuci.
Zamfir m-a aruncat în Tarzan, dar, … tot n-a scăpat de mine! Ca şi Ulise,  înot câineşte!

Aşa că, pe la tarlaua cu nămol, pe fosta Alee a scărilor (distrusă de lucrările de canalizare!), am trecut dealu’ şi am  coborât în … piaţă. Pisicaru’ a cumpărat lapte, din care ne-am înfruptat, păstrând distanţa între lăboşele, eu şi pisicile. Mâţele, neruşinatele, au râs de … sarea de pe blăniţa  mea: au zis că am încărunţit!

Apoi, pe când să adorm, pentru somnul de frumuseţe, am venit acasă.

Şi, n-am încălecat pe nici o şea, pentru că … mi-era somn!

În timp ce eu mă refăceam după hălăduială, l-am pus pe Zamfir să prelucreze pozele, ca să vedeţi că nu am minţit.

Această prezentare necesită JavaScript.