Pensiunea fără nume

Vă mai amintiţi de Pensiunea fără nume?

Aşa era, în urmă cu patru ani, când o vizitam cu regretatul Ulise.

Iată, cum arată astăzi, cu Penelopa ca guest star:

Chiar aşa: astăzi, în numai cinci ceasuri, eu, Penelopa, împreună cu Zamfir, am drumeţit până la celebrul obiectiv turistic, am luat masa şi au tras câte un pui de somn, apoi, ne-am întors acasă. Teferi şi bucuroşi de hălăduială. Sigur că a fost greu, dar, nimic nu se obţine fără efort.

Pentru noi, a fost o realizare mai mare decât a celor care … urcă Everestul, fiind prima noastră hălăduială de anvergură. Cu prima scaldă în Valea Racilor a lui Penelopa!

Dovedim şi cu nişte imagini:

Această prezentare necesită JavaScript.

4 gânduri despre „Pensiunea fără nume

    • # Florina: Mergem numai pe lăbuţele noastre. Fiecare pe câte are! Nu distanţa a fost problemă, ci, căldura.
      Dar, unde mergeam cu Ulise în mai puţin de o oră, cu Penelopa mergem în mai mult de două ore! Ne oprim, ne odihnim, mai bem apă, ne mai scăldăm, …
      La întorcerea de la Cheile Turului (sâmbătă), cum am ieşit din Copand „mi-a spus” că e foarte obosită. Am trecut şanţul şoselei şi, în iarba de la marginea lanului … a tras aghioase, aproape o jumătate de oră! Când s-a arătat (bine) dispusă, ne-am reluat drumul. Simplu!

Latră ceva, dar, ... nu fii câine!